What if i had lived those lives?

**** București. (România) Undeva la etajul 3, un apartament mic dintr-un bloc dărăpănat de pe-o alee infectă dintr-un cartier rău famat. Două camere, o bucătărie, o baie mică și un început de hol al cărui perete mai are puțin și se dărâmă. În camera mare geamurile sunt acoperite cu ziare și înăuntru se simte un […]

Citește în continuare

Care-i lumea mea?

Mă trezesc speriată, respir undeva între disperare și panică. Mă doare capul, unde naiba sunt? Ce caut aici? Cum am ajuns aici? Ce dracu să mă ia caut aici? Respir un ce, în timp ce-mi las corpul să cadă fără vlagă undeva pe podeaua de lemn uscat și vechi. Iar mi se deschid ochii încet, […]

Citește în continuare

Care ești?

Patru tablouri într-o cameră albă, patru emoții diferite și un singur chip. #blackface – Încruntată, crizată, evil shit. Înjurături, crize de nervi, venin. All the dark side of darkness in the eyes. #matteface – Impasibilă, apatică, don’t care about anything. Privesc și tac. Fac legături în minte și mă îndepărtez subtil si sigur, de tot. […]

Citește în continuare

Imunitate

De când e lumea a existat o bulă invizibilă în care poți intra și în care poti să locuiești pentru tot restul vieții. Ce-i în afara ei nu există pentru cel ce-i înăuntru. Voi, oamenii, nu existați. Nu mă puteți atinge, nu mă puteți lovi; voi nu puteți nimic. Mantra păcii. Psiholoaga mea îmi spune […]

Citește în continuare

Personificare

Copacii fură inimile din noi. Ca să le salveze? Sau ca să ne salveze? Copacii ne-ar strivi pe aproape toți dacă ar fi fost să fie oameni, ca noi. Din câte cunosc, inima lu’ Chabu – din Eliade – ar fi salvată în ea cu siguranță. Noi, restul, am avea inimile salvate în noi, sau […]

Citește în continuare

Awarded feeling

Nu ți-ar plăcea să trăiești mereu cu feeling-ul acela de deja-vu? E atât de intens și atât de magic. Misterios, straniu, perfect. Te pune în situația în care simți că ai mai fost cândva, dar nu reușești să înțelegi cum, când, unde, de ce. Deja-vu vine cu un zid puțin transparent, și totuși mat. Nu […]

Citește în continuare

#antologie3

I was caught up on how my life could have been different if I had better parents. How things would have been different if x, y, and z had happened. But then you get older and you realize maybe they didn’t have the capacity to give you what you needed. They couldn’t understand you, just […]

Citește în continuare

Frustrare mută

Altarele din mine se prăbuşesc. Am un monolog mintal care mă sperie. Am ruine-n minte. Tremur. Și vine din interior. Mă joc cu mine. Mi-e frică de mine. Dau cu mine de pământ mai violent decât ar face-o un nenorocit. Am metafore mediocre. Am lacrimi prețioase. Ochii. Mi-e frică să gândesc. Mi-e și mai frică […]

Citește în continuare

Jumătăți

Sunt un întreg împărțit în sute de jumătăți. Jumătatea bună, jumătatea rea, una neutră, una mată. Tot felul de adjective pentru jumătățile care mă întregesc. Un fel de echilibru, că doar avem nevoie de el. Am și jumătăți ascunse, ascunse de voi, și unele ascunse chiar și de mine. Lucrez la ele, trebuie să le […]

Citește în continuare

Neconcordanță

Ies din trup ca să mă privesc de-afară. E ca și cum mă uit în oglindă și nu văd nimic. Mă caut în oglindă și nu mă găsesc. Tu nu te-ai speria? Vreau să-mi văd măcar ochii, că știu că în ei pot citi mereu totul. Trebuie să mă caut iar, trebuie să mă găsesc […]

Citește în continuare

Trapped in a nightmare

Un local mare fară niciun om prin preajmă. Predomină culoarea lemului de pin, spre galbenul acela urât. Deja nu-mi place. Prea mare, prea gol, prea liniște, prea urât colorat. Stau în fața unei mese imense și încerc șă-mi dau seama ce caut aici, când dintr-o dată vine un jeg din trecutul meu și răstoarnă masa […]

Citește în continuare

Reflecție de sâmbătă

Mă uit în oglindă și nu reușesc să văd doar prezentul, nu văd clar cine sunt. Văd ce-aș putut fi în trecut și văd ce-aș putea deveni în viitor. E ciudat să te concentrezi să-ți vezi viețile diferit. Ce-ai fost de fapt și ce-ai fi putut fi. Ce ești, ce ai putea deveni și ce vei deveni de fapt. […]

Citește în continuare

Moment mistic

Azi sunt undeva sus, deasupra oamenilor, pentru că eu nu pot să ating pământul cu picioarele. Sunt un fel de spirit, zeiță. Eu sunt aici doar ca să observ. Nu dau raportul nimănui, sunt aici pentru mine, pentru că pot să fac asta. Uneori cobor mai jos, ca să prind mai bine discuțiile sau gesturile […]

Citește în continuare

#antologie2

Să ştiţi că nu există pe lume ceva mai de preţ şi mai trainic, mai sănătos şi mai folositor în viaţă decât o amintire frumoasă, şi mai ales o amintire plină de farmec din anii copilăriei, petrecuţi în casa părintească. – Feodor Dostoievski

Citește în continuare

21 de cuvinte

*Joc preluat de la Tudor Chirilă. Și dacă am fi forțați să folosim doar 21 de cuvinte pentru tot restul vieții?… Sigur e o fantezie și probabil că nu e posibilă… Dar haideți să ne jucam putin… Care sunt cele 21 de cuvinte ale tale? Cafea. Câini. Zăpadă. Mama. Cărți. Țigări. Muzică. Flori. Copaci. Priviri. […]

Citește în continuare

Tratament?

Orașul în care am crescut, înainte era vioi. Acum e gri. Neutru. Casa în care am crecut, înainte era ca-n basme. Acum e singură. Tristă. Bunica.. Are riduri. Se pare că timpul a îmbrățișat-o mai mult decât mine..

Citește în continuare

Spital, vis și premoniție

*** Am un sentiment ciudat și nu știu cum să-l numesc. E ca și cum s-ar fi întâmplat chestia de care eram îngrozită. Ceva e total greșit în faptul că sunt aici, pentru că știu că nu trebuie să fiu aici, chiar dacă au fost momente -destule- în care oamenii din jurul meu îmi spuneau […]

Citește în continuare