Ceva ipotetic, oricum

Te plimbi liniștită prin orașul tău, muzică-n urechi și buzele parcă arcuite într-un mini-zâmbet. Cine știe ce gânduri îți zboară prin cap.
Prin călătoria ta de la puntul A la punctul B întâlnești diverse chestii, unele deranjante, altele neutre, altele frumoase. Când vezi ceva frumos, zâmbești, dar cum tu nu prea vezi frumosul în nimic, zâmbești rar. În schimb, când vezi ceva deranjant, well, problema îi că aprinzi o țigară de fiecare dată când ceva nu-ți convine, deci îți poți da seama cât fumezi într-o zi?
Ziceai cândva că fumul relaxează. În cazul tău fumul hrănește ceva sau doar dai impresia asta?
Ești dependentă de…ce, totuși? De fum, de formă, de felling, de obicei? Cine urlă în tine că vrea țigări?

De ce nu zici nimic?
Ah, am uitat, e ceva ipotetic. Tu nu fumezi deloc, nimic, niciodată.

Vezi și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *