Despre cum nu pot să simt

Tremur în timp ce-mi mișc ochii dintr-o parte-n alta cu viteza luminii.
O să mă trezesc în câțiva ani că am trecut prin atâtea stări pe care nu le-am putut recunoaște sau nu le-am putut învăța din cauza fricii.

Îți poți da seama cum e să nu poți să simți tot ce citești?
Îți poți da seama cum e să vorbești despre ceva ce nu poți să simți decât la intensitate minimă?
Îți poți da seama cum e să îi privești pe alții că se bucură de orice, și tu nu poți decât să tremuri pe dinăuntru?
Îți poți da seama cum e să ai sângele înghețat? Blochează tot ce poate să te facă să te simți vie.

Sunt în viață, mă plimb prin ea, dar sunt aproape moartă de fapt. Nu pot să mă bucur de nimic mai mult de o fracțiune de secundă, că tot ce îi frumos aduce urâtul după el.
Zbier din toată inima că mor de frică și oamenii din jur îmi spun râzând că sunt paranoică.
Proștii naibii, ce știți voi cum îi să te pui noaptea în pat în locul meu? Îmi tremură lacrimile de pe obraz, și voi îmi spuneți că exagerez?!

Despre cum nu pot să simt. Despre cum nu pot să mă mișc, futu-i.

Vezi și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *