What if i would have lived those lives?

**** București. (România) Undeva la etajul 3, un apartament mic dintr-un bloc dărăpănat de pe-o alee infectă dintr-un cartier rău famat. Două camere, o bucătărie, o baie mică și un început de hol al cărui perete mai are puțin și se dărâmă. În camera mare geamurile sunt acoperite cu ziare și înăuntru se simte un […]

Citește în continuare

Feeling the black future

Oameni liniștiți cu zâmbete pe fețe se plimbă încet prin oraș. Toți zâmbesc și niciunul nu o face robotic. Li se vede liniștea pe față și nu-i trădează nici măcar gesturile. Oamenii sunt liniștiți, senini, calmi. Calmul ăsta nu pare că poate fi disturbat de vre-un val de vânt negru și gros care se mișcă […]

Citește în continuare

Taci ca să îți fie bine

  Umbre de oameni? Ce-i asta? Mă ia panica. Nu pot să văd oamenii. De ce nu pot să văd oamenii? Nu pot să le văd privirile, dar le simt ațintite asupra mea. Alteori simt zâmbete, dar nu le pot vedea. Ce naibaaaa se întâmplă? Fug spre o vitrină să mă văd. Eu sunt la […]

Citește în continuare

Deja vu

* Sunt anumite locuri în care ador să merg, fără un motiv anume. Simt că mă liniștește ceva acolo și simt că ceva e familiar, deși nu au nicio semnificație locurile acelea pentru mine. La fel și cu muzica. Sunt melodii care îmi aduc anumite stări pe care nu îmi amintesc să le fi trăit. […]

Citește în continuare