Reflecție de sâmbătă

Mă uit în oglindă și nu reușesc să văd doar prezentul, nu văd clar cine sunt. Văd ce-aș putut fi în trecut și văd ce-aș putea deveni în viitor. E ciudat să te concentrezi să-ți vezi viețile diferit. Ce-ai fost de fapt și ce-ai fi putut fi. Ce ești, ce ai putea deveni și ce vei deveni de fapt.

În oglindă am urme ale trecutului pe față și pe corp. Ridurile dintre sprâncene sunt dovezile neîncrederii, urmele negativismului și a nervilor. Tot în aceeași oglindă am și o cicatrice pe picior, accentuată la momentul respectiv ca să fiu sigură că rămâne vizibilă, ca să fiu îmi aduc aminte prin ce-am trecut când am luat prima palmă de la primul bărbat bolnav psihic din viața mea. Am urme de placere pe mine, urme de curaj, urme de teamă, urme de regrete și urme de lacrimi. Am și urme de zâmbete, muzică, alcool și weed. Discoteci și seri de vară cu oameni fără principii și fără aspirații.  Urme de lipsă de motivație și urme de not good enough. Am și urme de reușite, urme de proud of me și urme de cărți tipărite-n minte.

Am simțit fiecare sentiment de pe lumea asta, oare? Am buze frumoase și am ochi frumoși, am sărutat oare fiecare sentiment și am văzut fiecare urmare a vorbelor și a faptelor mele?

Vezi și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *