Frustrare mută

Altarele din mine se prăbuşesc.
Am un monolog mintal care mă sperie.
Am ruine-n minte.
Tremur. Și vine din interior.

Mă joc cu mine. Mi-e frică de mine.
Dau cu mine de pământ mai violent decât ar face-o un nenorocit.
Am metafore mediocre.
Am lacrimi prețioase.

Ochii.

Mi-e frică să gândesc.
Mi-e și mai frică să decid.
Aș opri timpu’ celorlalți în loc, și io-aș fugi.
M-aș ascunde până și de mine.
M-aș duce să îmi las gândurile să zboare.
Să se curețe, să trăiască.

Vreau să-mi dau voie să respir.

De mine mi-e cel mai frică.
Voi nu-mi puteți face mai mult rău.

Vezi și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *