Spital, vis și premoniție

*** Am un sentiment ciudat și nu știu cum să-l numesc. E ca și cum s-ar fi întâmplat chestia de care eram îngrozită. Ceva e total greșit în faptul că sunt aici, pentru că știu că nu trebuie să fiu aici, chiar dacă au fost momente -destule- în care oamenii din jurul meu îmi spuneau […]

Citește în continuare

What if i would have lived those lives?

**** București. (România) Undeva la etajul 3, un apartament mic dintr-un bloc dărăpănat de pe-o alee infectă dintr-un cartier rău famat. Două camere, o bucătărie, o baie mică și un început de hol al cărui perete mai are puțin și se dărâmă. În camera mare geamurile sunt acoperite cu ziare și înăuntru se simte un […]

Citește în continuare

Feeling the black future

Oameni liniștiți cu zâmbete pe fețe se plimbă încet prin oraș. Toți zâmbesc și niciunul nu o face robotic. Li se vede liniștea pe față și nu-i trădează nici măcar gesturile. Oamenii sunt liniștiți, senini, calmi. Calmul ăsta nu pare că poate fi disturbat de vre-un val de vânt negru și gros care se mișcă […]

Citește în continuare

Taci ca să îți fie bine

  Umbre de oameni? Ce-i asta? Mă ia panica. Nu pot să văd oamenii. De ce nu pot să văd oamenii? Nu pot să le văd privirile, dar le simt ațintite asupra mea. Alteori simt zâmbete, dar nu le pot vedea. Ce naibaaaa se întâmplă? Fug spre o vitrină să mă văd. Eu sunt la […]

Citește în continuare

Deja vu

* Sunt anumite locuri în care ador să merg, fără un motiv anume. Simt că mă liniștește ceva acolo și simt că ceva e familiar, deși nu au nicio semnificație locurile acelea pentru mine. La fel și cu muzica. Sunt melodii care îmi aduc anumite stări pe care nu îmi amintesc să le fi trăit. […]

Citește în continuare

Două Simine și un amalgam

O terasă mare cu mult verde în jur. Undeva prin apropiere o piscină cu apă clară, puțin albastră. Aer curat, vânt liniștit, un iz de muzică romantică și liniște.  M-am pus la masă să beau cafea, să-mi iau doza de fum mentolat și să scriu ceva. Am pix, dar n-ai foi, și nici tipa de […]

Citește în continuare

Oamenii mei

O clădire mare, galbenă, cu trei etaje. În jur doar copaci, flori și băncuțe. O cameră mare cu pereți albi, foarte simplă, prea puțin mobilată, și cu un geam foarte mare. Cum intri pe ușă prima oară vezi canapeaua, o canapea de-un maro închis, din piele. Nu pare uzată deloc. În fața ei e un […]

Citește în continuare

Nori

Mă trezesc undeva în raiul imaginat de mine. Am mai scris de el și aici. Stau sus pe un nor de fum și privesc în jos. Mă privesc pe mine și privesc oamenii care și-au pus amprentele pe mine. Am un nor întunecat acolo jos, norul meu. Toți avem un nor, o porțiune de nor […]

Citește în continuare

Despre cum nu pot să simt

Tremur în timp ce-mi mișc ochii dintr-o parte-n alta cu viteza luminii. O să mă trezesc în câțiva ani că am trecut prin atâtea stări pe care nu le-am putut recunoaște sau nu le-am putut învăța din cauza fricii. Îți poți da seama cum e să nu poți să simți tot ce citești? Îți poți […]

Citește în continuare

Care-i lumea mea?

Mă trezesc speriată, respir undeva între disperare și panică. Mă doare capul, unde naiba sunt? Ce caut aici? Cum am ajuns aici? Ce dracu să mă ia caut aici? Respir un ce, în timp ce-mi las corpul să cadă fără vlagă undeva pe podeaua de lemn uscat și vechi. Iar mi se deschid ochii încet, […]

Citește în continuare

Simina vrea

Vreau uleiuri de opium si musk, să-mi încânte creierul. Voi știți cât de mișto îi combinația asta de mirosuri atunci când stai să citești sau când asculți muzică pe întuneric? Îs mirosuri care te duc în altă lume. Vreau flori în jurul meu. Liliac alb și liliac mov. Și zambile colorate. Cum să nu zâmbești […]

Citește în continuare

Ceva ipotetic, oricum

Te plimbi liniștită prin orașul tău, muzică-n urechi și buzele parcă arcuite într-un mini-zâmbet. Cine știe ce gânduri îți zboară prin cap. Prin călătoria ta de la puntul A la punctul B întâlnești diverse chestii, unele deranjante, altele neutre, altele frumoase. Când vezi ceva frumos, zâmbești, dar cum tu nu prea vezi frumosul în nimic, […]

Citește în continuare

Lumină

O casă mare, cu o curte la fel de mare, și un nuc bătrân, mai bătrân decât mama. Totul e gri, tot-tot, mai puțin nucul. Ușile închise. Pășesc eu. Pun mâna pe clanță și apăs. Înăuntru e un aer vechi și singur, poate și puțin liniștitor. Eu aduc lumina acolo. Știi cum? Chiar ca-n filme. […]

Citește în continuare

Portret

Locul unde am copilărit.. Un sătuc mic cu miros de toamnă. Cuvinte ca să descriu senzația pe care o am acum că am ajuns iar aici, nu am. Îți spun doar că totul e la fel, dar eu nu mă recunosc când sunt aici. Pe străduță în jos zăresc casa în care am locuit… Vag […]

Citește în continuare