Moment mistic

Azi sunt undeva sus, deasupra oamenilor, pentru că eu nu pot să ating pământul cu picioarele. Sunt un fel de spirit, zeiță. Eu sunt aici doar ca să observ. Nu dau raportul nimănui, sunt aici pentru mine, pentru că pot să fac asta. Uneori cobor mai jos, ca să prind mai bine discuțiile sau gesturile […]

Citește în continuare

Feeling the black future

Oameni liniștiți cu zâmbete pe fețe se plimbă încet prin oraș. Toți zâmbesc și niciunul nu o face robotic. Li se vede liniștea pe față și nu-i trădează nici măcar gesturile. Oamenii sunt liniștiți, senini, calmi. Calmul ăsta nu pare că poate fi disturbat de vre-un val de vânt negru și gros care se mișcă […]

Citește în continuare

Taci ca să îți fie bine

  Umbre de oameni? Ce-i asta? Mă ia panica. Nu pot să văd oamenii. De ce nu pot să văd oamenii? Nu pot să le văd privirile, dar le simt ațintite asupra mea. Alteori simt zâmbete, dar nu le pot vedea. Ce naibaaaa se întâmplă? Fug spre o vitrină să mă văd. Eu sunt la […]

Citește în continuare