Vreau să fiu fata aia de la margine, vreau să mă observi doar prin felul în care ies în evidență fizic – prin outfit, sau prin tatuaje, sau prin părul colorat- în rest vreau să tac, vreau să-mi duc singură filmele din cap și să-mi fac gura să tacă în aproape orice moment.
Vreau să fiu zen. Vreau doar să observ. Știu să nu judec, știu să accept că suntem atât de diferiți unii de alții, știu să practic și acceptarea și ignorarea, știu și să tac în multe situații… dar nu știu cum să tac mereu, iar eu vreau să tac mereu, să nu-mi las mintea să iasă la iveală prin intermediul gurii.
Cum stau pe margine, cum tac mereu? Cum dispar încet și insesizabil?
A început să-mi fie frică să fiu eu prin preajma altora, dar nu, nu mă detest. Vreau doar să mă țin pentru mine. De ce nu m-aș ține pentru mine, că doar dacă sunt o comoară – mai bine mă ascund bine, ori dacă sunt o mizerie – tot așa, mai bine mă ascund bine.
Nu o să fie hide and seek, o să fie doar hide. Nu aștept în secret să mă caute careva, vreau doar să las o părere frumoasă – bună și calmă- despre mine, și asta nu o să se întâmple până când gura nu o să fie mai puternică decât mintea. Da, exact, ai citit bine. Gura trebuie să tacă, că mintea are multe de zis, și le-ar zice.. proasta. Dorința de a vorbi e mare, îmi promit că o calmez în timp. În timp scurt. Măcar asta, că mintea nu pot să mi-o calmez decât cu drugs, si asta nu e o soluție convenabilă pentru corpul meu.
Mereu am afirmat că îmi displace să fiu în centrul atenției, însă tot ce fac și tot ce spun îmi demonstrează contrariul. Șoc. Încă sunt nooby la capitolul ăsta, dar hei, sunt dispusă să încerc din răsputeri și încă am timp să învăț să fiu cum îmi doresc. Și după cum am spus, îmi doresc să fiu invizibilă.. fata tatuată (pe) la margine.
Incompetentă? Nu, sigur nu. Trebuie doar să prind click-ul acela care se produce fix la momentul potrivit.. și de atunci încolo voi ști mereu cum să fiu fata de la margine.