Hy dear mediocrity. You can eat me

Frică. Neputiință.
Nu poți mai mult? Nici n-ai cum să poți mai mult?
Cum e să fii prins în mediocritate, și să simți cum te îneci în ea în fiecare simplă zi din viața ta?
Cât de tare te doare sufletul când știi că poți multe, știi multe, însă cam n-ai ce face pentru că nu ești situat în partea potrivită a vieții?
Cum te simți când vezi că ești legată cu lanțurile tale în văgăuna în care n-ai vrut niciodată să ajungi?
Și, auzi, cum e când toată lumea îți spune că poți să ieși din groapa în care ești deja băgată până-n creștet?
Ce-ți vine să le răspunzi înapoi? Când tu nici nu poți bine să asimilezi faptul că ești deja în cercul mediocrilor?
Nu, nu te-ai născut în locul potrivit. Nu te-au născut părinții potriviți. Nu te-ai născut cu gândurile încuiate ale celor din jurul tău.

Ori, mai bine zis, tu nu te-ai născut cu gândurile potrivite.

Îți doresc să nu pieri în mediocritatea care te înconjoară!

Vezi și

Lasă un răspuns