Am o nevoie atât de intensă; o nevoie de ceva, o nevoie pe care nu știu să o identific, drept rezultat – nu știu cum să o satisfac.
Caut în permanență să demonstrez că sunt above average? Caut atenție maximă? Caut să fiu pe aceeași lungime de undă cu cineva? Caut o conexiune despre care citești doar în cărți? – idee pe care tot vreau să mi-o alung din cap, nu vreau să cred că există așa ceva – Caut afecțiune? Caut să mă simt iubită? Caut interes? Caut apreciere? Caut să nu mă mai simt singură? Caut înțelegere? Caut prietenie? Caut părinți?
Ce caut? De ce am nevoie? Ce n-am avut și după ce naiba tânjesc atât de tare încât am mereu senzația că lipsește o parte din mine?
Cât mai trebuie să lucrez cu mine ca să mă înțeleg, ca să-mi înțeleg nevoile? De ce am lucrat atâta cu mine și nu le-am înțeles deja?
Dacă analizez bine punctul în care am ajuns până acum în viață, pot spune că am realizat ce mi-am dorit în urmă cu ani de zile, poate chiar mai mult decât mi-aș fi imaginat că pot realiza. Și uite că sentimental sau mental am o lipsă evidentă de CEVA.
Unii ar zice că sunt o răsfățată și o veșnic-nemulțumită, dar uite cum stau să caut ce-mi lipsește ca să fiu liniștită. Mereu am crezut că dacă am o stabilitate, dacă sunt slabă, liberă și fară niciun stres pe partea financiară – asta o să fie ecuația care să mă intregească. Și sigur și tu crezi asta, dar să știi că nu-i așa, chiar dacă poate tu ești o persoană mai recunoscătoare decât par eu.
Why it won’t get easier? Cât să mai sap în mine, și cu ce să mai sap în mine ca să văd ce caut? Și de ce morții mei nu găsesc nici măcar răspunsul?