Vis-spital-premoniție

*** Am un sentiment ciudat și nu știu cum să-l numesc. E ca și cum s-ar fi întâmplat chestia de care eram îngrozită. Ceva e total greșit în faptul că sunt aici, pentru că știu că nu trebuie să fiu aici, chiar dacă au fost momente -destule- în care oamenii din jurul meu îmi spuneau […]

Continue Reading

Factură de gânduri

Aș asculta marea, și aș vrea să simt miros de noapte de toamnă. M-aș plimba desculță prin nisip și aș vorbi cu mine. De mult n-am avut un moment cu mine, deși tot plănuiam să o fac. Ca om, am posibilitatea să-mi privesc viața din mai multe perspective, și din orice unghi mă analizez, simt […]

Continue Reading

What if i had lived those lives?

**** București. (România)Undeva la etajul 3, un apartament mic dintr-un bloc dărăpănat de pe-o alee infectă dintr-un cartier rău famat.Două camere, o bucătărie, o baie mică și un început de hol al cărui perete mai are puțin și se dărâmă.În camera mare geamurile sunt acoperite cu ziare și înăuntru se simte un aer greu și […]

Continue Reading

Taci ca să îți fie bine

Umbre de oameni? Ce-i asta? Mă ia panica. Nu pot să văd oamenii. De ce nu pot să văd oamenii? Nu pot să le văd privirile, dar le simt ațintite asupra mea. Alteori simt zâmbete, dar nu le pot vedea. Ce naibaaaa se întâmplă? Fug spre o vitrină să mă văd. Eu sunt la fel, […]

Continue Reading

Deja vu

*Sunt anumite locuri în care ador să merg, fără un motiv anume. Simt că mă liniștește ceva acolo și simt că ceva e familiar, deși nu au nicio semnificație locurile acelea pentru mine. La fel și cu muzica. Sunt melodii care îmi aduc anumite stări pe care nu îmi amintesc să le fi trăit.  **Sunt […]

Continue Reading

Oamenii mei

O clădire mare, galbenă, cu trei etaje. În jur doar copaci, flori și băncuțe.O cameră mare cu pereți albi, foarte simplă, prea puțin mobilată, și cu un geam foarte mare.Cum intri pe ușă prima oară vezi canapeaua, o canapea de-un maro închis, din piele. Nu pare uzată deloc. În fața ei e un fotoliu la […]

Continue Reading

Despre cum nu pot să simt

Tremur în timp ce-mi mișc ochii dintr-o parte-n alta cu viteza luminii.O să mă trezesc în câțiva ani că am trecut prin atâtea stări pe care nu le-am putut recunoaște sau nu le-am putut învăța din cauza fricii.  Îți poți da seama cum e să nu poți să simți tot ce citești?Îți poți da seama […]

Continue Reading

Care-i lumea mea?

Mă trezesc speriată, respir undeva între disperare și panică. Mă doare capul, unde naiba sunt? Ce caut aici? Cum am ajuns aici? Ce dracu să mă ia caut aici? Respir un ce, în timp ce-mi las corpul să cadă fără vlagă undeva pe podeaua de lemn uscat și vechi.Iar mi se deschid ochii încet, fiind deja […]

Continue Reading

A train, named life

Am lăsat suflete să investească în mine, atât material cât și spiritual. Nu știau ce planuri am. Cred că nici eu nu prea știam.A venit timpul să urc în trenul meu, să mi-l conduc singură. L-am decorat cu graffiti pe dinafară. Îi dă un aer rău, de băiat. De ceva puternic. Nici nu te gândești […]

Continue Reading