Neconcordanță

Ies din trup ca să mă privesc de-afară. E ca și cum mă uit în oglindă și nu văd nimic. Mă caut în oglindă și nu mă găsesc.Tu nu te-ai speria? Vreau să-mi văd măcar ochii, că știu că în ei pot citi mereu totul. Trebuie să mă caut iar, trebuie să mă găsesc în […]

Citește articolul

Reflecție de sâmbătă

Mă uit în oglindă și nu reușesc să văd doar prezentul, nu văd clar cine sunt. Văd ce-aș putut fi în trecut și văd ce-aș putea deveni în viitor. E ciudat să te concentrezi să-ți vezi viețile diferit. Ce-ai fost de fapt și ce-ai fi putut fi. Ce ești, ce ai putea deveni și ce vei deveni de fapt. […]

Citește articolul

Trapped in a nightmare

Un local mare fară niciun om prin preajmă. Predomină culoarea lemului de pin, spre galbenul acela urât. Deja nu-mi place. Prea mare, prea gol, prea liniște, prea urât colorat. Stau în fața unei mese imense și încerc șă-mi dau seama ce caut aici, când dintr-o dată vine un jeg din trecutul meu și răstoarnă masa […]

Citește articolul

Moment mistic

Azi sunt undeva sus, deasupra oamenilor, pentru că eu nu pot să ating pământul cu picioarele. Sunt un fel de spirit, zeiță. Eu sunt aici doar ca să observ. Nu dau raportul nimănui, sunt aici pentru mine, pentru că pot să fac asta. Uneori cobor mai jos, ca să prind mai bine discuțiile sau gesturile […]

Citește articolul

Vis-spital-premoniție

*** Am un sentiment ciudat și nu știu cum să-l numesc. E ca și cum s-ar fi întâmplat chestia de care eram îngrozită. Ceva e total greșit în faptul că sunt aici, pentru că știu că nu trebuie să fiu aici, chiar dacă au fost momente -destule- în care oamenii din jurul meu îmi spuneau […]

Citește articolul

Factură de gânduri

Aș asculta marea, și aș vrea să simt miros de noapte de toamnă. M-aș plimba desculță prin nisip și aș vorbi cu mine. De mult n-am avut un moment cu mine, deși tot plănuiam să o fac. Ca om, am posibilitatea să-mi privesc viața din mai multe perspective, și din orice unghi mă analizez, simt […]

Citește articolul

What if i had lived those lives?

**** București. (România)Undeva la etajul 3, un apartament mic dintr-un bloc dărăpănat de pe-o alee infectă dintr-un cartier rău famat.Două camere, o bucătărie, o baie mică și un început de hol al cărui perete mai are puțin și se dărâmă.În camera mare geamurile sunt acoperite cu ziare și înăuntru se simte un aer greu și […]

Citește articolul

Taci ca să îți fie bine

Umbre de oameni? Ce-i asta? Mă ia panica. Nu pot să văd oamenii. De ce nu pot să văd oamenii? Nu pot să le văd privirile, dar le simt ațintite asupra mea. Alteori simt zâmbete, dar nu le pot vedea. Ce naibaaaa se întâmplă? Fug spre o vitrină să mă văd. Eu sunt la fel, […]

Citește articolul

Deja vu

*Sunt anumite locuri în care ador să merg, fără un motiv anume. Simt că mă liniștește ceva acolo și simt că ceva e familiar, deși nu au nicio semnificație locurile acelea pentru mine. La fel și cu muzica. Sunt melodii care îmi aduc anumite stări pe care nu îmi amintesc să le fi trăit.  **Sunt […]

Citește articolul

Oamenii mei

O clădire mare, galbenă, cu trei etaje. În jur doar copaci, flori și băncuțe.O cameră mare cu pereți albi, foarte simplă, prea puțin mobilată, și cu un geam foarte mare.Cum intri pe ușă prima oară vezi canapeaua, o canapea de-un maro închis, din piele. Nu pare uzată deloc. În fața ei e un fotoliu la […]

Citește articolul