Tratament?

Orașul în care am crescut, înainte era vioi. Acum e gri. Neutru. Casa în care am crecut, înainte era ca-n basme. Acum e singură. Tristă. Bunica.. Are riduri. Se pare că timpul a îmbrățișat-o mai mult decât mine..

Continue Reading

Spital, vis și premoniție

*** Am un sentiment ciudat și nu știu cum să-l numesc. E ca și cum s-ar fi întâmplat chestia de care eram îngrozită. Ceva e total greșit în faptul că sunt aici, pentru că știu că nu trebuie să fiu aici, chiar dacă au fost momente -destule- în care oamenii din jurul meu îmi spuneau […]

Continue Reading

Carusel de cuvinte

Am munți de gânduri. Dar n-am oglindă. Vreau să mă văd prin ochii mei. Vreau să m-analizez cum analizez ceva ce m-atrage. Muzică. Deci, tăcere. Vreau iarnă. Vreau oglindă. Vreau munți. Vreau liniștea din muzica care doare. Vreau apă, vreau verde. Vreau singură. Amestec de gânduri. Albe sau negre? Am nevoie de mine, totuși dar […]

Continue Reading

#antologie1

Când eram foarte tânăr, mi se întâmpla uneori să privesc brusc fața unui necunoscut și să-mi spun: ce-ar fi fost ca omul acesta să fie tatăl meu?.. Nu-mi era greu să mi-l închipui; îl chema, desigur, Andrei sau Sever; astea mi se păreau a fi numele cele mai potrivite pentru tatăl meu. Omul străin din […]

Continue Reading

Factură de gânduri

Aș asculta marea, și aș vrea să simt miros de noapte de toamnă. M-aș plimba desculță prin nisip și aș vorbi cu mine. De mult n-am avut un moment cu mine, deși tot plănuiam să o fac. Ca om, am posibilitatea să-mi privesc viața din mai multe perspective, și din orice unghi mă analizez, simt […]

Continue Reading

What if i had lived those lives?

**** București. (România) Undeva la etajul 3, un apartament mic dintr-un bloc dărăpănat de pe-o alee infectă dintr-un cartier rău famat. Două camere, o bucătărie, o baie mică și un început de hol al cărui perete mai are puțin și se dărâmă. În camera mare geamurile sunt acoperite cu ziare și înăuntru se simte un […]

Continue Reading

Feeling the black future

Oameni liniștiți cu zâmbete pe fețe se plimbă încet prin oraș. Toți zâmbesc și niciunul nu o face robotic. Li se vede liniștea pe față și nu-i trădează nici măcar gesturile. Oamenii sunt liniștiți, senini, calmi. Calmul ăsta nu pare că poate fi disturbat de vre-un val de vânt negru și gros care se mișcă […]

Continue Reading

Taci ca să îți fie bine

  Umbre de oameni? Ce-i asta? Mă ia panica. Nu pot să văd oamenii. De ce nu pot să văd oamenii? Nu pot să le văd privirile, dar le simt ațintite asupra mea. Alteori simt zâmbete, dar nu le pot vedea. Ce naibaaaa se întâmplă? Fug spre o vitrină să mă văd. Eu sunt la […]

Continue Reading

Deja vu

* Sunt anumite locuri în care ador să merg, fără un motiv anume. Simt că mă liniștește ceva acolo și simt că ceva e familiar, deși nu au nicio semnificație locurile acelea pentru mine. La fel și cu muzica. Sunt melodii care îmi aduc anumite stări pe care nu îmi amintesc să le fi trăit. […]

Continue Reading

Două Simine și un amalgam

O terasă mare cu mult verde în jur. Undeva prin apropiere o piscină cu apă clară, puțin albastră. Aer curat, vânt liniștit, un iz de muzică romantică și liniște.  M-am pus la masă să beau cafea, să-mi iau doza de fum mentolat și să scriu ceva. Am pix, dar n-ai foi, și nici tipa de […]

Continue Reading

Oamenii mei

O clădire mare, galbenă, cu trei etaje. În jur doar copaci, flori și băncuțe. O cameră mare cu pereți albi, foarte simplă, prea puțin mobilată, și cu un geam foarte mare. Cum intri pe ușă prima oară vezi canapeaua, o canapea de-un maro închis, din piele. Nu pare uzată deloc. În fața ei e un […]

Continue Reading

Nori

Mă trezesc undeva în raiul imaginat de mine. Am mai scris de el și aici. Stau sus pe un nor de fum și privesc în jos. Mă privesc pe mine și privesc oamenii care și-au pus amprentele pe mine. Am un nor întunecat acolo jos, norul meu. Toți avem un nor, o porțiune de nor […]

Continue Reading

Despre cum nu pot să simt

Tremur în timp ce-mi mișc ochii dintr-o parte-n alta cu viteza luminii. O să mă trezesc în câțiva ani că am trecut prin atâtea stări pe care nu le-am putut recunoaște sau nu le-am putut învăța din cauza fricii. Îți poți da seama cum e să nu poți să simți tot ce citești? Îți poți […]

Continue Reading

Care-i lumea mea?

Mă trezesc speriată, respir undeva între disperare și panică. Mă doare capul, unde naiba sunt? Ce caut aici? Cum am ajuns aici? Ce dracu să mă ia caut aici? Respir un ce, în timp ce-mi las corpul să cadă fără vlagă undeva pe podeaua de lemn uscat și vechi. Iar mi se deschid ochii încet, […]

Continue Reading

Simina vrea

Vreau uleiuri de opium si musk, să-mi încânte creierul. Voi știți cât de mișto îi combinația asta de mirosuri atunci când stai să citești sau când asculți muzică pe întuneric? Îs mirosuri care te duc în altă lume. Vreau flori în jurul meu. Liliac alb și liliac mov. Și zambile colorate. Cum să nu zâmbești […]

Continue Reading