Umbre de oameni? Ce-i asta? Mă ia panica. Nu pot să văd oamenii. De ce nu pot să văd oamenii? Nu pot să le văd privirile, dar le simt ațintite asupra mea. Alteori simt zâmbete, dar nu le pot vedea. Ce naibaaaa se întâmplă? Fug spre o vitrină să mă văd. Eu sunt la fel, […]
Deja vu
*Sunt anumite locuri în care ador să merg, fără un motiv anume. Simt că mă liniștește ceva acolo și simt că ceva e familiar, deși nu au nicio semnificație locurile acelea pentru mine. La fel și cu muzica. Sunt melodii care îmi aduc anumite stări pe care nu îmi amintesc să le fi trăit. **Sunt […]
Oamenii mei
O clădire mare, galbenă, cu trei etaje. În jur doar copaci, flori și băncuțe.O cameră mare cu pereți albi, foarte simplă, prea puțin mobilată, și cu un geam foarte mare.Cum intri pe ușă prima oară vezi canapeaua, o canapea de-un maro închis, din piele. Nu pare uzată deloc. În fața ei e un fotoliu la […]
Despre cum nu pot să simt
Tremur în timp ce-mi mișc ochii dintr-o parte-n alta cu viteza luminii.O să mă trezesc în câțiva ani că am trecut prin atâtea stări pe care nu le-am putut recunoaște sau nu le-am putut învăța din cauza fricii. Îți poți da seama cum e să nu poți să simți tot ce citești?Îți poți da seama […]
Care-i lumea mea?
Mă trezesc speriată, respir undeva între disperare și panică. Mă doare capul, unde naiba sunt? Ce caut aici? Cum am ajuns aici? Ce dracu să mă ia caut aici? Respir un ce, în timp ce-mi las corpul să cadă fără vlagă undeva pe podeaua de lemn uscat și vechi.Iar mi se deschid ochii încet, fiind deja […]
A train, named life
Am lăsat suflete să investească în mine, atât material cât și spiritual. Nu știau ce planuri am. Cred că nici eu nu prea știam.A venit timpul să urc în trenul meu, să mi-l conduc singură. L-am decorat cu graffiti pe dinafară. Îi dă un aer rău, de băiat. De ceva puternic. Nici nu te gândești […]
Rochiță albastră și-un ruj puțin roșu
Seară de vară, lună plină, căldură maximă, dorință. O ea se grăbește s-ajungă la timp. Un el așteaptă pe scări. Ea, nebună; nebună de tot, nu doar de bine. El, simplu. Într-un final ajunge și ea. Zâmbete din ambele părți. Proasta cred că zâmbea și cu mintea. El zâmbea pervers. Se observă că tipa nu […]
Hy dear mediocrity. You can eat me
Frică. Neputiință. Nu poți mai mult? Nici n-ai cum să poți mai mult? Cum e să fii prins în mediocritate, și să simți cum te îneci în ea în fiecare simplă zi din viața ta? Cât de tare te doare sufletul când știi că poți multe, știi multe, însă cam n-ai ce face pentru că […]